Dispraxia la copil

Правдивые истории

Sergiu_si_Veronica

În anul 2002, Ion Andronic, împreună cu fiul său Sergiu, care în acel moment avea vîrsta de 5 ani, locuiau într-un subsol, în condiții inumane. Nu aveau condiții de pregătire a hranei, nici bloc sanitar sau apă pentru igiena zilnică. Din cauza alimentaţiei insuficiente, copilul suferea de subnutriţie. Mama i-a parasit in acele momente grele, plecînd la Moscova, avînd de îngrijit încă 2 copii din prima căsnicie. Dupa cîteva tentative de recuperare medicală a mezinului ei, fără rezultate, și nefiind încurajată de oficialități, femeia a încetat să mai spere în recuperarea băiatului și a luat decizia să-l lase în grija tatălui.

Din cauza maladiei de care suferă, paralizie cerebrală cu sindrom hiperkinetic, Sergiu avea nevoie de programe comunitare continue de reabilitare multifuncțională, dar familia lui a fost lăsată în voia sorții.

Pentru a avea o bucată de pîine, tatăl îl lua pe Sergiu la serviciu. Însă, era mult prea dificil pentru ambii, deoarece băiatul nu poate sta așezat independent, tatăl fiind nevoit să-l lege într-un scaun construit de el, în care copilul mai mult atîrna fixat de subțiori și obosea extrem de mult.

D-nul Ion a bătut pragurile diferitor organizații, ajungînd în final și la Centrul Tony Hawks. La acel moment, starea copilului era agravată de malnutriție. Copilul, neavînd o alimentație corespunzătoare stării și vîrstei lui, prezenta o cașexie severă. Unica soluție de a salva viața sa era internarea urgentă într-o unitate de copii, unde ar fi putut să fie alimentat corespunzător. Astfel, s-a ajuns la o înțelegere cu o casă de copii, unde băiatul a fost plasat, iar tatăl avea posibilitatea să muncească și totodată să stea seara cu copilul său.

Însă, din cauza unui conflict cu administația, Sergiu degrada și a fost transferat la un orfelinat în afara orașului, unde tatăl putea să-l viziteze doar o dată pe săptămînă. Chiar dacă copilul locuia în condiții bune, el suferea și slăbea vizibil, ajungînd din nou la cașexie. Atunci, d-nul Ion a hotărît să-și ia copilul înapoi acasă, în același subsol rece și lipsit de condiții.

După multe adresări la diferite organizații, Centrul Tony Hawks cu susținera materială a ChildAid, a reușit să procure o locuință decentă pentru familia lui Sergiu și Ion.

Acum, Sergiu are o familie și o casă cu condiții de trai acceptabile, în care deseori vine și mama sa, cu frații săi vitregi.

Periodic, este internat împreună cu tatăl său pentru cîteva săptămîni în diferite spitale pentru recuperare.

Necătînd la faptul că viața lui Sergiu s-a schimbat enorm și el este acum în afara pericolelor majore, totuși, Sergiu mai suferă încă. El încă este în așteptarea unui colectiv de copii, care l-ar accepta și i-ar oferi posibilitatea de a cunoaște și înțelege lumea înconjurătoare.

Мы нуждаемся в Вашей помощи!

Если Вы хотите помочь центру, щёлкните здесь для дополнительной информации

Центр Тони Хокса

Режим работы

Понедельник-Пятница: 9:00-17:00
Обеденный перерыв: 13:00-14:00

Urmareste-ne

Друзья

Пожертвования

Социальная реклама

monitorul civic

Dispraxia la copil

Автор: Valeria Diaconu

28.09.2011 06:03

PRAXIA

Praxie este achiziţia gestiunii automate a unui gest după ce acesta a fost învăţat anterior;
Odată achiziţionată, praxia nu se uită;
Este o funcţie de gestiune şi preprogramare a gesturilor intenţionale;
Se situează la un nivel superior;
Este diferită de comanda motorie;

Unele praxii, considerate obligatorii la unele vîrste, constituie veritabili markeri a dezvoltării copilului.

DISPRAXIA – este o afecţiune de planificare şi automatizare a gesturilor voluntare; nu este un deficit motor (paralizie); poate fi congenitală (de dezvoltare) - fără leziune decelabilă, sau consecinţa unei prematurităţi sau unor lezuni localizate în emisfera dreaptă.

Dispraxia este un handicap puţin cunoscut şi deseori invizibil pentru specialişti. Afectează cca 3-6 % copii. ¾ din copiii dispraxici nu vor fi niciodată diagnosticaţi. Este deseori calificată drept un retard intelectual sau deficitul voinţei.

Tipuri

Constructivă vizuo-spaţială, cea mai frecventă

Asociază:

- O afecţiune de organizare a gestului;

- O afecţiune a privirii (cu sau fără afecţiune de vedere) ce se manifestă prin dificultăţi de organizare a motricităţii globilor oculari (copilul nu poate explora un spaţiu fix şi determinat atunci cînd caută mai multe elemente; nu poate fixa o ţintă determinată şi nici urmări o ţintă mobilă);

- O afecţiune de construcţie a unor componente a spaţializării (în special, spaţiul bidimensional: foaia, tabla etc.).

Afecţiunile de asamblare produc dificultăţi de analizare vizuală.
Acest tip de dispraxie influenţează enorm şcolarizarea: scrisul, matematica (invarianţa numărului, algoritmul, geometria) uneori dificultăţi de lectură (fatigabilitate, sărirea liniei, pierderea informaţiei).
Este frecvent întîlnită la copilul prematur şi cu IMC (Infirmitate Motorie Cerebrală).

Constructivă non vizuo-spaţială, dreaptă/stîngă

Ţine de activităţile de asmblare a diferitor elemente din spaţiu: copilul va avea dificultăţi în toate jocurile de construcţie, cum sînt cuburile, lego etc., puzzle-urile, lucrul manual etc. Afectează şi scrierea, care conţine elemente de tip constructiv. Produce dificultăţi şcolare: probleme la scris, desen etc. Copilul poate fi ajutat utilizînd modele, scheme sau orice informaţie vizuală.
Unii copii asociază şi nedistingerea dreapta/stînga, agnozia digitală şi discalculia spaţială.

Ideatorie – dificultate de a utiliza şi manipula obiectele şi instrumentele, de ex.: utilizarea unei şurubelniţe, a aprinde chibritele
Ideo-motorie – dificultate de a realiza gesturi simbolice şi mimare în absenţa manipulării unui obiect (a imita cîntatul la trompetă etc.), dificultate de a imita gesturile altei persoane
De îmbrăcare
Oro-facială – dificultate de a realiza gesturi simple sau complexe cu organele fonatorii şi faţa (limba, buze, mimici), de ex: şuierat, suflarea lumînării, deglutiţia etc.

Simptome

Afecţiuni de dezvoltare motorie: lentoare, neîndemînare, dificultate de a realiza mişcări voluntare şi coordonate (mers, bicicletă, înot, joc cu mingea, îmbrăcare, perierea dinţilor etc.)
Disgrafie: dificultate de a scrie de mînă şi automatizarea scrisului manual
Afecţiuni oculomotorii: sacade şi urmărire oculară, fixarea: dificultate de lectură, de menţinere a liniei, reper pe pagină şi adoptarea unei strategii de studiere a paginii
Afecţiuni de vorbire: apraxie buco-linguo-facială, dificultăţi de vorbire
Afecţiuni logopedice (pseudo-dislexie produsă de dispraxie), dificultăţi ale limbajului scris
Afecţiuni logico-matematice: dificultate de a face operaţiuni în coloană, a memoriza faptele matematice, probleme cu secvenţele, dificultate de a se aprecia în timp etc.

Cauze

Deseori necunoscute
Frecvent: anomalie cerebrală (prematuritate, traumatism), accident perinatal (anoxie, AVC etc.), afecţiune de dezvoltare (unele zone cerebrale implicate în învăţare sînt non-funcţionale; dispraxia se consideră de dezvoltare, adică fără etiologie identificată)
Frecventă la prematuri, în peste 50% cazuri asociată cu afecţiune de deficit al atenţiei sau alte afecţiuni de învăţare (discalculie, disortografie)
Frecventă la dislexici
Poate fi izolată
Nu există o cauză genetică cunoscută

Diagnostic

Poate fi stabilit de către o echipă pluridisciplinară: pediatru, neuropediatru, psihoneurolog, specialist în reeducarea funcţională, terapeut ocupaţional, specialist în psihomotricitate, oftalmolog etc. Se stabileşte după un bilanţ neuropsihologic complet. Ulterior, copilul este supravegheat de către neuropediatru.

Supraveghere

Este de durată şi necesită numeroase reexaminări.

Reeducatori implicaţi: în general, specialistul în psihomotricitate sau terpeutul ocupaţional (ergoterapeutul). Conform rezultatelor bilanţurilor (logopedice, neuro-vizuale), se vor căuta soluţii de ameliorare a dificultăţilor. Poate fi necesară intervenţia kinetoterapeutului pentru a prescrie utilizarea atelelor, necesare corectării deficitelor posturale.

Нравится

Последние новости