În anul 2002, Ion Andronic, împreună cu fiul său Sergiu, care în acel moment avea vîrsta de 5 ani, locuiau într-un subsol, în condiții inumane. Nu aveau condiții de pregătire a hranei, nici bloc sanitar sau apă pentru igiena zilnică. Din cauza alimentației insuficiente, copilul suferea de subnutriție. Mama i-a parasit in acele momente grele, plecînd la Moscova, avînd de îngrijit încă 2 copii din prima căsnicie. Dupa cîteva tentative de recuperare medicală a mezinului ei, fără rezultate, și nefiind încurajată de oficialități, femeia a încetat să mai spere în recuperarea băiatului și a luat decizia să-l lase în grija tatălui.

Din cauza maladiei de care suferă, paralizie cerebrală cu sindrom hiperkinetic, Sergiu avea nevoie de programe comunitare continue de reabilitare multifuncțională, dar familia lui a fost lăsată în voia sorții.

Pentru a avea o bucată de pîine, tatăl îl lua pe Sergiu la serviciu. Însă, era mult prea dificil pentru ambii, deoarece băiatul nu poate sta așezat independent, tatăl fiind nevoit să-l lege într-un scaun construit de el, în care copilul mai mult atîrna fixat de subțiori și obosea extrem de mult.

D-nul Ion a bătut pragurile diferitor organizații, ajungînd în final și la Centrul Hippocrates. La acel moment, starea copilului era agravată de malnutriție. Copilul, neavînd o alimentație corespunzătoare stării și vîrstei lui, prezenta o cașexie severă. Unica soluție de a salva viața sa era internarea urgentă într-o unitate de copii, unde ar fi putut să fie alimentat corespunzător. Astfel, s-a ajuns la o înțelegere cu o casă de copii, unde băiatul a fost plasat, iar tatăl avea posibilitatea să muncească și totodată să stea seara cu copilul său.

Însă, din cauza unui conflict cu administația, Sergiu degrada și a fost transferat la un orfelinat în afara orașului, unde tatăl putea să-l viziteze doar o dată pe săptămînă. Chiar dacă copilul locuia în condiții bune, el suferea și slăbea vizibil, ajungînd din nou la cașexie. Atunci, d-nul Ion a hotărît să-și ia copilul înapoi acasă, în același subsol rece și lipsit de condiții.

După multe adresări la diferite organizații, Centrul Hippocrates cu susținera materială a ChildAid, a reușit să procure o locuință decentă pentru familia lui Sergiu și Ion.

Acum, Sergiu are o familie și o casă cu condiții de trai acceptabile, în care deseori vine și mama sa, cu frații săi vitregi.

Periodic, este internat împreună cu tatăl său pentru cîteva săptămîni în diferite spitale pentru recuperare.

Necătînd la faptul că viața lui Sergiu s-a schimbat enorm și el este acum în afara pericolelor majore, totuși, Sergiu mai suferă încă. El încă este în așteptarea unui colectiv de copii, care l-ar accepta și i-ar oferi posibilitatea de a cunoaște și înțelege lumea înconjurătoare.