Istorii reale
| Istoria lui Sergiu |
|
În anul 2002, Ion Andronic, împreună cu fiul său Sergiu, care în acel moment avea vîrsta de 5 ani, locuiau într-un subsol, în condiții inumane. Nu aveau condiții de pregătire a hranei, nici bloc sanitar sau apă pentru igiena zilnică. Din cauza alimentaţiei insuficiente, copilul suferea de subnutriţie. Mama i-a parasit in acele momente grele, plecînd la Moscova, avînd de îngrijit încă 2 copii din prima căsnicie. Dupa cîteva tentative de recuperare medicală a mezinului ei, fără rezultate, și nefiind încurajată de oficialități, femeia a încetat să mai spere în recuperarea băiatului și a luat decizia să-l lase în grija tatălui.
Din cauza maladiei de care suferă, paralizie cerebrală cu sindrom hiperkinetic, Sergiu avea nevoie de programe comunitare continue de reabilitare multifuncțională, dar familia lui a fost lăsată în voia sorții. Pentru a avea o bucată de pîine, tatăl îl lua pe Sergiu la serviciu. Însă, era mult prea dificil pentru ambii, deoarece băiatul nu poate sta așezat independent, tatăl fiind nevoit să-l lege într-un scaun construit de el, în care copilul mai mult atîrna fixat de subțiori și obosea extrem de mult. D-nul Ion a bătut pragurile diferitor organizații, ajungînd în final și la Centrul Tony Hawks. La acel moment, starea copilului era agravată de malnutriție. Copilul, neavînd o alimentație corespunzătoare stării și vîrstei lui, prezenta o cașexie severă. Unica soluție de a salva viața sa era internarea urgentă într-o unitate de copii, unde ar fi putut să fie alimentat corespunzător. Astfel, s-a ajuns la o înțelegere cu o casă de copii, unde băiatul a fost plasat, iar tatăl avea posibilitatea să muncească și totodată să stea seara cu copilul său. Însă, din cauza unui conflict cu administația, Sergiu degrada și a fost transferat la un orfelinat în afara orașului, unde tatăl putea să-l viziteze doar o dată pe săptămînă. Chiar dacă copilul locuia în condiții bune, el suferea și slăbea vizibil, ajungînd din nou la cașexie. Atunci, d-nul Ion a hotărît să-și ia copilul înapoi acasă, în același subsol rece și lipsit de condiții. După multe adresări la diferite organizații, Centrul Tony Hawks cu susținera materială a ChildAid, a reușit să procure o locuință decentă pentru familia lui Sergiu și Ion. Acum, Sergiu are o familie și o casă cu condiții de trai acceptabile, în care deseori vine și mama sa, cu frații săi vitregi. Periodic, este internat împreună cu tatăl său pentru cîteva săptămîni în diferite spitale pentru recuperare. Necătînd la faptul că viața lui Sergiu s-a schimbat enorm și el este acum în afara pericolelor majore, totuși, Sergiu mai suferă încă. El încă este în așteptarea unui colectiv de copii, care l-ar accepta și i-ar oferi posibilitatea de a cunoaște și înțelege lumea înconjurătoare.
|
Centrul Tony Hawks
| Acasă |
| Cine suntem |
| Noutăţi |
| Rapoarte |
| De la director |
| Proiecte |
| Servicii |
| Căutare |
| Ajută |
| Album Foto |
| Pentru părinţi |
| Contacte |
Program de lucru
Luni-Vineri: 9:00-17:00
Pauză de masă: 13:00-14:00
Urmareste-ne
Prieteni
Doneaza
Publicitate socială
| Tenis și caritate pentru moldoveni |
| Vineri, 16 Ianuarie 2009 00:00 |
|
Denis are 16 ani și locuiește la Chișinău. La fel ca mulți copii din Republica Moldova, Denis își are ambii părinți plecați în străinătate la muncă. Acum, Denis și sora sa geamănă locuiesc singuri. Denis este unul dintre miile de copii cu Paralizie Cerebrală, de aceea a avut mult de furcă cu sistemul de sănătate. Denis nu a putut merge pînă la vîrsta de trei ani, acum încă are multă nevoie de ajutor și sora sa este mereu prezentă alături. Și mai e cineva care îl sprijină pe Denis, fie și din umbră. Vestitul scriitor și umorist britanic, Tony Hawks cooperează de cîțiva ani cu Centrul Hippocrates pentru ajutorarea copiilor cu dizabilități. Astfel, viața lui Denis și a altor copii ca el, care vizitează această clinică, este mult mai plină. La cîțiva ani după lansarea vestitei sale cărți «Jucînd tenis cu moldovenii», Hawks a decis să facă pentru Moldova un gest diferit de activitățile scriitoricești. Deși s-a distrat scriind despre un meci de tenis cu fotbaliștii din Moldova, Tony a luat în serios problemele copiilor de aici și împreună cu Diana Covalciuc, gazda sa inițială care s-a dovedit a fi medic, a fondat Centrul Hippocrates în Chișinău. Acest centru activează din decembrie 2000 și are menirea de a ușura suferința copiilor cu probleme cronice de sănătate neuro-musculare, cardio-vasculare sau respiratorii, acordîndu-le consultații gratuite și servicii medicale. Centrul Hippocrates are în grija sa copii de toate vîrstele și în acest an a oferit tratament pentru 170 de pacienți. În schimb, pentru o carte... Hawks spune că a acceptat această provocare, pentru că «a vrut să dea ceva Moldovei», în schimbul cărții pe care a realizat-o aici. Hippocrates este o necesitate pentru Moldova, dar are și necesități în sine: circa 500.000 lei anual pentru întreținere și acum, 1.500.000 pentru construcția unui nou bloc, care ar asigura servicii mai bune pentru mai mulți copii. La moment, Hawks desfășoară o campanie de colectare de fonduri pentru realizarea acestui obiectiv. Tony contribuie personal la acest proiect, prin donarea a jumătate din veniturile incasate din vînzarea cărții, precum și din vînzarea de CD-uri, totuși el consideră că încă e mult de muncit pentru completarea acestei sume. Și Diana Covalciuc consideră că actualele condiții nu acoperă toate necesitățile copiilor. «Este foarte dificil să lucrăm aici, spațiul este foarte limitat, avem o singură cameră de baie, iar copii stau cîte 2 în fiecare cameră», a spus ea, adaugînd că la moment în acest centru lucrează 6 voluntari. "O pierdere de timp" În ultimii ani centrul a început să primească susținere și din partea statului, dar această susținere este insuficientă, la fel ca și atitudinea unor cetățeni. Hawks a vizitat Chișinăul de patru ori, și de fiecare dată cînd revine în Moldova, îi este dat să audă lucruri șocante despre atitudinea unor cetățeni și chiar medici despre copiii cu dizabilități. Diana Covalciuc spune că au existat mai multe discuții aici, împreună cu părinții, care relatau cît de mult sunt descurajați în transportul public și chiar în instiutuțiile publice ca să își ingrijească copiii cu probleme locomotorii. Opinia generală rămîne aceea, că acești copii ar trebui lăsați pe seama unui orfelinat, pentru că e doar «o pierdere de timp». Aici, la Centrul Hippocrates, copiii și apropiatii lor sunt ajutați să traiască o viață mai aproape de normalitate. Pacienții beneficiază de proceduri fizioterapeutice, masaj, fac activități de dezvoltare a abilităților fizice și de vorbire. Din păcate, centrul pare să fi ieșit din cămașa sa, căci are acum mai multe solicitări și mai multă experiență de ajutorare, dar nu are spațiu, iată de ce unii copii sunt refuzați, declară cu multă dezamăgire Diana Covalciuc. Ea speră că într-o bună zi această instituție va fi încăpătoare pentru toți copiii care au nevoie de susținere și posibilitățile de tratament vor fi extinse și va exista chiar și un bazin cu proceduri hidrocurative. Diana Covalciuc crede că nu doar copiii din Chișinău merită acest ajutor, ci din întreaga Moldovă. Acest punct de vedere a fost reiterat de către Tony Hawks, care a declarat pentru Ziarul de Gardă că el speră că acest centru va avea șanse de extindere, dar se vor face schimbări și în mentalitatea cetățenilor, care ar trebui să accepte că această problema a copiilor cu dizabilități există și că ei au nevoie de susținere, iar situația lor nu e un fapt de care trebuie să ne sfiim sau să ne ascundem». Autor: Mark Gilbey
|