Dernières nouvelles
Histoires réelles
În anul 2002, Ion Andronic, împreună cu fiul său Sergiu, care în acel moment avea vîrsta de 5 ani, locuiau într-un subsol, în condiții inumane. Nu aveau condiții de pregătire a hranei, nici bloc sanitar sau apă pentru igiena zilnică. Din cauza alimentaţiei insuficiente, copilul suferea de subnutriţie. Mama i-a parasit in acele momente grele, plecînd la Moscova, avînd de îngrijit încă 2 copii din prima căsnicie. Dupa cîteva tentative de recuperare medicală a mezinului ei, fără rezultate, și nefiind încurajată de oficialități, femeia a încetat să mai spere în recuperarea băiatului și a luat decizia să-l lase în grija tatălui.
Din cauza maladiei de care suferă, paralizie cerebrală cu sindrom hiperkinetic, Sergiu avea nevoie de programe comunitare continue de reabilitare multifuncțională, dar familia lui a fost lăsată în voia sorții. Pentru a avea o bucată de pîine, tatăl îl lua pe Sergiu la serviciu. Însă, era mult prea dificil pentru ambii, deoarece băiatul nu poate sta așezat independent, tatăl fiind nevoit să-l lege într-un scaun construit de el, în care copilul mai mult atîrna fixat de subțiori și obosea extrem de mult. D-nul Ion a bătut pragurile diferitor organizații, ajungînd în final și la Centrul Tony Hawks. La acel moment, starea copilului era agravată de malnutriție. Copilul, neavînd o alimentație corespunzătoare stării și vîrstei lui, prezenta o cașexie severă. Unica soluție de a salva viața sa era internarea urgentă într-o unitate de copii, unde ar fi putut să fie alimentat corespunzător. Astfel, s-a ajuns la o înțelegere cu o casă de copii, unde băiatul a fost plasat, iar tatăl avea posibilitatea să muncească și totodată să stea seara cu copilul său. Însă, din cauza unui conflict cu administația, Sergiu degrada și a fost transferat la un orfelinat în afara orașului, unde tatăl putea să-l viziteze doar o dată pe săptămînă. Chiar dacă copilul locuia în condiții bune, el suferea și slăbea vizibil, ajungînd din nou la cașexie. Atunci, d-nul Ion a hotărît să-și ia copilul înapoi acasă, în același subsol rece și lipsit de condiții. După multe adresări la diferite organizații, Centrul Tony Hawks cu susținera materială a ChildAid, a reușit să procure o locuință decentă pentru familia lui Sergiu și Ion. Acum, Sergiu are o familie și o casă cu condiții de trai acceptabile, în care deseori vine și mama sa, cu frații săi vitregi. Periodic, este internat împreună cu tatăl său pentru cîteva săptămîni în diferite spitale pentru recuperare. Necătînd la faptul că viața lui Sergiu s-a schimbat enorm și el este acum în afara pericolelor majore, totuși, Sergiu mai suferă încă. El încă este în așteptarea unui colectiv de copii, care l-ar accepta și i-ar oferi posibilitatea de a cunoaște și înțelege lumea înconjurătoare.
|
Centre Tony Hawks
| Accueil |
| Qui sommes-nous |
| Nouveautées |
| Rapports |
| Du Directeur |
| Projets |
| Servicès |
| Cherchez |
| Aidez! |
| Livre photo |
| Pour les parents |
| Contactes |
Hôraire
Lundi-Vendredi: 9:00-17:00
Pause: 13:00–14:00
| Copilul își descoperă mîinile |
|
|
|
| Écrit par Administrator |
| Vendredi, 28 Août 2009 18:58 |
|
Ghid pentru părinţii copiilor cu vederea afectată UNU Mîinile copilului Dvs mult mai importante pentru el comparativ cu alţi copii, anume ele îi vor permite să descopere lumea. Descoperirea propriilor mîini şi folosirea lor pentru a cerceta oamenii şi obiectele, sunt printre primele abilităţi ale copilului. Sugestiile de mai jos vă vor oferi cîteva idei vis a vis de modalităţile cu care îi puteţi încuraja descoperirile. Dvs sunteţi cea mai bună şi cea mai imediată motivaţie în timp ce ţineţi copilul, îl îmbrăţişati şi îi vorbiţi cu blîndeţe, ţinîndu-l cît mai aproape de Dvs. Ţineţi minte, pentru că el nu poate vedea, atunci cînd vă apropiaţi sau îl ridicaţi în braţe, mai întîi vorbiţi-i, astfel dîndu-i de ştire că sunteţi în preajmă. Este important să numiţi totul şi toate. Obişnuiţi-vă să-i spuneţi tot ce faceţi cu el, la început folosind cuvinte foarte simple, aşa ca ″aici e fata mamei″ sau ″uite jucăria ta″. Stimulatori la fel de buni sunt şi jucăriile sunătoare, agăţate de leagăn sau plasate aproape de copil, ca el să le poată ajunge. DOI În timp ce copilul stă culcat pe o mînă a Dvs, aproape de faţa Dvs, apucaţi-l de încheietura mîinii sau de braţ, întindeţi-i uşor mîna, în aşa fel ca ea să atingă şi să mîngîie uşor faţa Dvs. În timpul acestei activităţi vorbiţi-i încet i cu dragoste. Repetaţi cu cealaltă mînă, în timp ce-l legănaţi în a doua mînă a Dvs. TREI În timp ce copilul stă culcat pe spate în leagănul său, întindeţi-i mîna, ca şi în punctul precedent, pentru a ajunge şi a lovi jucăriile suspendate deasupra legănului. Acestea trebuie să emită sunete atunci cînd sunt atinse sau mişcate. Puteţi să faceţi mai interesant acest joc, acoperind leagănul cu materiale cu diferite texturi. PATRU Legaţi un clopoţel de mîna copilului cu o sfoară sau o aţă moale. CINCI Încurajaţi copilul să atingă şi să mîngîie clopoţelul cu cealaltă mînă. O modalitate foarte bună de a-l face să-şi ţină mîinile împreună este să-l culcaţi pe o parte. ŞASE În timp ce copilul stă culcat pe spate în legănul lui, sau pe picioarele Dvs, luaţi-l de mînă, ţinîndu-l de încheietură sau de braţ. Întindeţi-i uşor mîinile înainte şi apropiaţi-le în aşa fel ca să se atingă una de alta. Jucaţi-vă de-a ″framîntarea aluatului″ şi alte jocuri cu degetele, totodată continuînd să frecaţi mîinile, să le atingeţi şi să le mîngîiaţi una de alta. ŞAPTE Încurajaţi copilul să vă permită să-i mîngîiaţi uşor faţa, braţele şi în special mîinile. Încurajaţi-l şi pe el să-i pipăie propria faţa, mîinile, picioarele etc., şi numiţi părţile corpului atinse: ″aceasta e faţa ta″, ″acestea sunt mîinile tale″, ″acesta-i părul tău″. OPT În timp ce hrăniţi copilul, încurajaţi-l să puna ambele mîini pe sticluţă sau pe pieptul Dvs. NOUĂ În timp ce copilul stă culcat pe spate în legănul său, zornăiţi sau faceţi să piuie o jucărie, la o distanţă de 10-15 cm de urechea lui. Încurajaţi-l să intoarcă capul spre partea de unde vine sunetul. ZECE Deşi majoritatea activităţilor din acest ghid presupun ca copilul să fie culcat pe spate, la fel de importantă pentru dezvoltarea sa este şi pozitia pe abdomen în timpul jocului. Încercaţi să-l culcaţi pe diverse materiale, pentru ca să simtă diferite texturi (blană, prosop de baie, satin etc.). UNSPREZECE Oferiţi-i copilului jucării mici, care încap în palma sa şi emit sunete (jucării moi, mici, care piuie sau zornăie). Variaţi greutatea şi textura lor pentru a-i trezi interesul (bucăţi de hîrtie, mingi de ping-pong, bile de aproximativ 5 cm). Jucăriile trebuie să poata fi spălate, să fie ecologice, să nu fie periculoase (adică, suficient de mari pentru a nu fi înghiţite sau inhalate). Nu uitaţi! Majoritatea copiilor duc totul la gură, deaceea ţineţi cont de piesele sau părţile mici. |
| Mise à jour le Mardi, 14 Septembre 2010 12:52 |

















