Dispraxia la copil

Latest news

True stories

In the summer of 2009 Liuba Popa solicited aid from Hippocrates Center as she was in need of an orthopedic chair. Her family lives in a village from Telenesti district. Liuba’s parents were directed by other parents to request aid from Hippocrates Center where she was provided with necessary orthopedic chair.

Hippocrates Center has granted her request but unfourtunatly in the absence of prerequisite cariage and regular contact with phisiotherapist she could not meet the challenging complications of the disability that she suffers from – Cerebral Palsy.

In march 2010 within consultations at Hippocrates it was determined that the child had suffered severe changes of the hip joints which with no treatment deteriorates the ability of sitting.

Shortly she was urgently consulted by orthopedic specialists from the National Research Institute in the field of Maternal and Child Health and they recommended orthopedic surgical interventions. Liuba’s mother refused this procedure on the grounds that she does not have the money for the trip to the city and living wages as both parents are currently unemployed.

At the Hippocrates Board meeting it was decided that the family would be helped, so that the child doesn’t loose any more time for surgegical treatment.

Receintly Liuba had succesfull orthopedic surgery at both of her hips and at the moment being she needs to consolidate bones and to start physical therapy.

You can help too!

Click here to find out how you can help us out

Tony Hawks Center

Schedule

Monday-Friday: 9:00-17:00
Lunch: 13:00-14:00

Friends

Donate

Social advertisement

monitorul civic

Dispraxia la copil

Written by Valeria Diaconu

Wednesday, 28 September 2011 06:03

PRAXIA

Praxie este achiziţia gestiunii automate a unui gest după ce acesta a fost învăţat anterior;
Odată achiziţionată, praxia nu se uită;
Este o funcţie de gestiune şi preprogramare a gesturilor intenţionale;
Se situează la un nivel superior;
Este diferită de comanda motorie;

Unele praxii, considerate obligatorii la unele vîrste, constituie veritabili markeri a dezvoltării copilului.

DISPRAXIA – este o afecţiune de planificare şi automatizare a gesturilor voluntare; nu este un deficit motor (paralizie); poate fi congenitală (de dezvoltare) - fără leziune decelabilă, sau consecinţa unei prematurităţi sau unor lezuni localizate în emisfera dreaptă.

Dispraxia este un handicap puţin cunoscut şi deseori invizibil pentru specialişti. Afectează cca 3-6 % copii. ¾ din copiii dispraxici nu vor fi niciodată diagnosticaţi. Este deseori calificată drept un retard intelectual sau deficitul voinţei.

Tipuri

Constructivă vizuo-spaţială, cea mai frecventă

Asociază:

- O afecţiune de organizare a gestului;

- O afecţiune a privirii (cu sau fără afecţiune de vedere) ce se manifestă prin dificultăţi de organizare a motricităţii globilor oculari (copilul nu poate explora un spaţiu fix şi determinat atunci cînd caută mai multe elemente; nu poate fixa o ţintă determinată şi nici urmări o ţintă mobilă);

- O afecţiune de construcţie a unor componente a spaţializării (în special, spaţiul bidimensional: foaia, tabla etc.).

Afecţiunile de asamblare produc dificultăţi de analizare vizuală.
Acest tip de dispraxie influenţează enorm şcolarizarea: scrisul, matematica (invarianţa numărului, algoritmul, geometria) uneori dificultăţi de lectură (fatigabilitate, sărirea liniei, pierderea informaţiei).
Este frecvent întîlnită la copilul prematur şi cu IMC (Infirmitate Motorie Cerebrală).

Constructivă non vizuo-spaţială, dreaptă/stîngă

Ţine de activităţile de asmblare a diferitor elemente din spaţiu: copilul va avea dificultăţi în toate jocurile de construcţie, cum sînt cuburile, lego etc., puzzle-urile, lucrul manual etc. Afectează şi scrierea, care conţine elemente de tip constructiv. Produce dificultăţi şcolare: probleme la scris, desen etc. Copilul poate fi ajutat utilizînd modele, scheme sau orice informaţie vizuală.
Unii copii asociază şi nedistingerea dreapta/stînga, agnozia digitală şi discalculia spaţială.

Ideatorie – dificultate de a utiliza şi manipula obiectele şi instrumentele, de ex.: utilizarea unei şurubelniţe, a aprinde chibritele
Ideo-motorie – dificultate de a realiza gesturi simbolice şi mimare în absenţa manipulării unui obiect (a imita cîntatul la trompetă etc.), dificultate de a imita gesturile altei persoane
De îmbrăcare
Oro-facială – dificultate de a realiza gesturi simple sau complexe cu organele fonatorii şi faţa (limba, buze, mimici), de ex: şuierat, suflarea lumînării, deglutiţia etc.

Simptome

Afecţiuni de dezvoltare motorie: lentoare, neîndemînare, dificultate de a realiza mişcări voluntare şi coordonate (mers, bicicletă, înot, joc cu mingea, îmbrăcare, perierea dinţilor etc.)
Disgrafie: dificultate de a scrie de mînă şi automatizarea scrisului manual
Afecţiuni oculomotorii: sacade şi urmărire oculară, fixarea: dificultate de lectură, de menţinere a liniei, reper pe pagină şi adoptarea unei strategii de studiere a paginii
Afecţiuni de vorbire: apraxie buco-linguo-facială, dificultăţi de vorbire
Afecţiuni logopedice (pseudo-dislexie produsă de dispraxie), dificultăţi ale limbajului scris
Afecţiuni logico-matematice: dificultate de a face operaţiuni în coloană, a memoriza faptele matematice, probleme cu secvenţele, dificultate de a se aprecia în timp etc.

Cauze

Deseori necunoscute
Frecvent: anomalie cerebrală (prematuritate, traumatism), accident perinatal (anoxie, AVC etc.), afecţiune de dezvoltare (unele zone cerebrale implicate în învăţare sînt non-funcţionale; dispraxia se consideră de dezvoltare, adică fără etiologie identificată)
Frecventă la prematuri, în peste 50% cazuri asociată cu afecţiune de deficit al atenţiei sau alte afecţiuni de învăţare (discalculie, disortografie)
Frecventă la dislexici
Poate fi izolată
Nu există o cauză genetică cunoscută

Diagnostic

Poate fi stabilit de către o echipă pluridisciplinară: pediatru, neuropediatru, psihoneurolog, specialist în reeducarea funcţională, terapeut ocupaţional, specialist în psihomotricitate, oftalmolog etc. Se stabileşte după un bilanţ neuropsihologic complet. Ulterior, copilul este supravegheat de către neuropediatru.

Supraveghere

Este de durată şi necesită numeroase reexaminări.

Reeducatori implicaţi: în general, specialistul în psihomotricitate sau terpeutul ocupaţional (ergoterapeutul). Conform rezultatelor bilanţurilor (logopedice, neuro-vizuale), se vor căuta soluţii de ameliorare a dificultăţilor. Poate fi necesară intervenţia kinetoterapeutului pentru a prescrie utilizarea atelelor, necesare corectării deficitelor posturale.

Нравится